Am avut mai multe. Vacanțele de vară, la mare, împreună cu părinții, sau vacanțele la munte, unde ne mai duceam și fără părinți, toate au fost de neuitat.

Cele mai frumoase totuși au fost vacanțele la mare! Îmi plăcea la nebunie să mă prefac străină. Asta pentru că am observat că până și la restaurant străinii erau altfel tratați decât noi. Toată lumea visa valută, chilipiruri de la turiștii străini. Dacă aveai valută aveai acces la Shop, de unde puteai cumpăra ness caffe Amigo, cafea boabe sau țigări fine.

Noi nu aveam valută, dar băieții care ne dădeau târcoale nu aveau de unde să știe. Îi chinuiam în franceză, italiană, în timp ce ei vorbeau singuri, încercând să se facă înțeleși mai mult gesticulând.

Într-o zi ne-am urcat în barca unor salvamari care vorbeau între ei crezând că nu înțelegem. I-am convins cumva să ne ducă la mal, înainte să fie prea târziu. Odată ajunși pe nisipul cald al plajei de la Constanța le-am zis pe limba lor proverbul ”vrabia mălai visează!” Vă puteți imagina ce a urmat? Am fugit mâncând …nisipul!

Atât pentru azi!