Având adesea probleme cu gâtul, după ce am perindat pe la diferite medici din oraș, cel mai optimist dintre ei i-ar fi zis mamei: Duceți-o acasă! N-avem ce să-i facem!

Am trecut prin curtea plină cu flori a medicului, probabil la pas, din moment ce am avut timp să inhalez parfumul florilor. E destul că până am ajuns la poartă, am început să respir mai ușor, a cedat strâmtoarea din gât…

Măcar o poză să aveți! Așa a apărut prima mea imagine ( romanțată) după tradiționala poză pe plăpumioara matlasată de nou-născut.