Pe o vreme caniculară am sperat că înainte de miezul nopții o plimbare va fi mană cerească. Numai că termometrele arată și acum niște valori demne de amiaza unei zile de vară!

E liniște. Becurile luminează bulevardul aproape ca ziua. O lanternă puternică se apropie din capătul străzii. Încă nu știu ce vrea să fie lumina puternică oscilatorie. Se aude o manea, apoi se distinge și cea care ține telefonul în mână. O Esmeraladă cu coadă de cal împletită din păr negru de abanos, o tânără cu țigara într-o mână, cu telefonul în cealaltă. Cocoțată pe tocuri și înfiptă în blugi, ciudată apariție. Sunt pe domeniul public, mă filmează și trece mai departe, uitându-se în urmă de câteva ori.

Dimineață. La umbra unui salcâm sunt două stative pe roți, o expoziție de reviste, oferite la liber trecătorilor. Nu pare nimeni interesat de ele. La câțiva pași distanță de cărucioare două femei de vârsta a treia stau în picioare și discută. Pe stâlpul de iluminat de pe marginea drumului a apărut un semn de circulație. Loc de parcare rezervat pentru persoanele cu dizabilități. Acum înțeleg hiatul din șirul de mașini parcate de pe marginea trotuarului.

O dubiță oprește ocupând doar o parte din spațiul rezervat celor cu dizabilități, dând semne că nu va sta mult. Ia un braț de cutii, cutiuțe, sticluțe cu doftorii pe care le ține într-un echilibru instabil și se-ndreaptă spre farmacia din colțul străzii. Cred că a scăpat cu bine din provocare că în scurt timp a și părăsit locul rezervat fără să fi provocat nemulțumiri cuiva.