Folosesc expresii blamate, dar alta mai bună care să exprime adevărul nu există. Nu pot spune jumătate alb și jumătate negru pentru că nu -i chiar așa. Nici alb cu pete negre și nci negru cu pete albe. Nici pisoi alb cu coada neagră, pentru că până și coada e tărcată.

Ca să depășim momentul, rămânem la denumirea Black and White, mai ales că nici nu are alt nume. Eventual Pisu.

Mă refer la pisoiul apărut pe lângă clădire. Pare să fie fără stăpân. Prietenos, prudent mai degrabă decât fricos.

L-am văzut cu ceva timp în urmă, era cât un știulete de mic. Acum a mai crescut. Are personalitate. Dimineața apare de undeva, doar el știe unde înnoptează, dar ce mă miră e că îmi aduce aminte de Noir, deși e doar Black and White.

Are același traseu pe care îl făcea și Noir. Se ascunde la umbra unor mașini din parcare. Își face siesta pe un smoc de iarbă, se scaldă în razele soarelui de dimineață. Trece strada doar după ce s-a asigurat că nu vine vreo mașină. Spre deosebire de neserioși, el traversează perpendicular pe trotuarul opus, la pas, ca unul care știe că are timp.

Ceea ce îl deosebește de Noir e nepăsarea arătată față de mierle și alte păsări întâlnite sub corcodușul din parc. Nu -l scot din această nepăsare nici porumbeii, atât de filați cândva de Noir.

Și mai e ceva. B&W se urcă în copaci cu agilitatea unui leopard. Noir, pisoi de casă așa ceva nu făcea!