Vara, soarele apune mai târziu, dar și așa, lumea se pregătea deja de plecare. După o zi întreagă petrecută la plajă, în piscină, tot mai mulți se grăbeau către casă. De pe terasele căbănuțelor înșiruite pe malul lacului de canotaj se auzeau voci, râsete și muzică.

Ca să ajungi la ieșirea dinspre oraș trebuia să străbați tot parcul de agrement. Cele două fete, prietene și vecine de scară, au ajuns la jumătatea parcului, când uneia dintre ele i-a venit ideea să nu refuze invitația băieților care așteptau înt-o barcă ancorată aproape de mal.

Tentația de a traversa lacul în linie dreaptă, ca pe un bulevard fără trecere de pietoni, nu le-a lăsat în pace. Cea cu ideea era canotoare, știa să înoate, cea care ezita să se urce în barcă, evident, nu știa să înoate.

Îi sunau în urechi vorbele mamei, ai grijă ce faci! Nu te urca în barcă și nu intra în bazinul mare, dacă nu știi să înoți, n-ai ce căuta acolo!

(vezi continuarea )