Băăiatul tuns scurt a bruscat-o pe fată. A tras insistent de fusta ei albă, pusă peste costumul de baie negru, tip gimnastă, cu paspoal alb deasupra pieptului. Fusta strâmtă, fermoarul prins cu ac de siguranță, ca să nu se desfacă, nu- i-a fost de ajutor băiatului. După niște încercări eșuate de a o convinge pe fată să-i cedeze prin câteva trânte și lupte libere în toată regula, acesta a plecat. I-a mai aruncat niște vorbe de amenințare peste umăr și s-a urcat în barcă.

A urmat cel pletos. Huiduiți de lungimea părului,pletosul acesta s-a dovedit a fi mult mai omenos. Plânsul și rugămințile fetei de a o lăsa în pace l-au dus pe calea cea bună. A lăsat-o în pace, dar i-a pus în vedere că seara pe aici umblă o gașcă de șase inși care nu se vor înduioșa de lacrimile ei! Că va regreta că nu a fost ascultătoare. Spunând aceste vorbe i-au lăsat aparatul de radio pe iarbă și barca s-a îndepărtat de mal.

(vezi continuarea.)