După un moment de liniște i-a auzit din nou. Strigau pe rând, pe două voci. Hai, să te ducem la mal.

Temătoare -s a apropiat spre locul de unde veneau vocile. S-a uitat printre crengile boschetului. Sub clar de lună se zărea barca pe luciul apei cu două umbre în ea.

De data asta nu s-a lăsat rugată să se urce în barcă. S-a ținut de marginea bărcii, după ce băieții i-au luat și banii ce avea la ea, pe motiv că trebuie plătită barca.

Nimeni n-a scos o vorbă. După câteva minute de vâslit au ajuns la debarcader. Barcagiul și două femei așteptau pe mal. Nu lipseau decât agenții de poliție. Barcagiul se îngrijorase pentru piesa lui de inventar. Una dintre femei era mama fetei, înlemnită de stresul îndurat.

Văzând că se face întuneric și fata ei nu mai vine, s-a dus pe la vecină să întrebe, unde sunt fetele că au plecat împreună. Femeia mirată, cum n-a venit? Că fata ei a venit demult și deja doarme!

Asta a fost momentul în care i-a picat cerul pe capul femeii. Cum doarme? Și fata mea?

Nu știu. S-a urcat într-o barcă…Cu doi băieți!

Auzind o asemenea grozăvie, barcă, apă, băieți, seară…nu știe să înoate!

Considerându-se într-un fel vinovată de cele întâmplate, vecina i-a tras o palmă fetei, una pletosului, țipând ca din gură de șarpe.

Acasă la controlul amănunțit s-a dovedit că un fermoar stricat și o leacă de bataie uneori te pot salva de lucruri rele.

(Sfârșit!)