Am coborât din răcoarea autobuzului electric în căldura umedă de pe stradă. Eram în căutarea unui medic oftalmolog, de data asta. La optometriști am fost, oftalmolog de la stat m-a mai văzut, ia să încercăm și la privat.

Chiar în stație de autobuz, firmă mare, ca să vezi și dacă nu vezi bine, e exact ce căutam. Urc cele câteva trepte ca să mă opresc într-o ușă cu geam. Clanța ușii n-ar fi făcut de rușine nici poarta unui castel! Mare și înțepenit. Citesc afișul de pe ușă, ca să nu dau buzna în afara programului. Oricum aș fi încercat degeaba, ușa era închisă cu cheia. Am bătut în geam, de două ori, fără să-l sparg.

Într-un târziu a apărut o duduie, vizibil indignată, din modul cum își scutura capul am înțeles ceva de genul: nu vezi că e închisă?

A deschis ușa, rămânând proptită în deschizătură, nu cumva să intru și mi-a pus întrebarea: puteți reveni mai târziu? Acum facem exerciții de….n-am înțeles ce.

Nu avea rost s-o întreb la ce e bun programul dacă nu se respectă, ce firmă de renume mondial e dacă nu au angajați care să se ocupe de clienți? Tăiat de pe listă! Nu revin mai târziu! După farmacii, oftalmologiile conduc în topul firmelor. Cel puțin la număr!