Cu geamul deschis, toate zgomotele din jur sună amplificate în liniștea nopții. Toți vecinii dorm. Până și cei mai huhurezi dintre ei au trecut la programul de somn.

Greșit. Nu toți. Se aude o râșniță de cafea. Cineva trage apa la baie. Trece o mașină pe sub geam. E manelist șoferul și are probleme cu auzul.

Undeva departe latră un câine de pază. Liniștea fragilă e spartă de motorul aparatului de pâine. Dimineața la primă oară mirosul de cafea șe va împleti cu parfumul pâinii proaspete, tocmai scoasă din cuptor!

Azi e rândul vecinului să tușească. Strepsils ul și-a făcut efectul. Sub pleoapele mele strânse se perindă imagini vii. Oameni necunoscuți trec prin fața mea fără să mă vadă. Imaginile sunt puternice, deși nu e ziuă. E amurg sau răsărit. Nu-mi dau seama. Și din nou se lasă liniștea. Mâine nu mai iau nimic cu ibuprofen!