Cade iar frunza în drum
pe asfaltul ros de pași
Oamenii par umbre slabe
mergând grăbiți spre al serii ceas
Uitând să trăiască clipa
în aerul înghețat
vor regreta amarnic
timpul pierdut, iar cel rămas
Îi aduce mai aproape
De ultimul lor popas.

Sursa: Cade iar frunza în drum
asfaltul este putred
tocit de pașii oculti
turnând atâtea sentimente.
Grăbiti ascund gândurile
senzațiile de pustiu
oamenii par goi de un profund doar trupurile umblând.
Un vested popas este o blasfemie purcedem toți spre nicăieri
căutând clipele care pleacă
și nu trăim nici clipa de acum.
Un aer înghețat dis de dimineață sau razele arzătoare la ale amiezii ceasuri
îmbrăcați de urlete
strigând după timpul pierdut în grabă.
Doar tocuri și pantofi pe drum găsind o vanzoleala
toate în viteza nimicului găsit
la ceasurile serii de toamnă.
Astăzi oare respirăm sau înghițim viața?
ascunzând efemerele gânduri suntem mai buni cu o zi în plus
sau am strigat doar mai tare? Glasurile și cuvintele nespuse
le așternem pentru Moș Ene
câți dintre noi am câștigat o zi
sau ne-am apropiat cu o zi de moarte?
Falnice sunt gândurile pustii
care au doar averea așternuta astăzi am agonisit mai mult decât ieri
aur și hârtii pentru somnul cel din urmă.
Dacă Cel în Sus în măreția Sa se va milostivi de noi
ne va presara din nou pe aceeași pernă
în seara următoare ne-am vândut sufletul banilor sau faptelor înălțătoare?
Întrebări care sunt fără rost
în goliciunea unor oameni
oricum oameni bogați și chiar săraci
purtăm în Pământ aceleași haine ale morții.
(PaulOvi)