Ține plasa mai aproape de tine să nu scape găina! Ce ți-am zis…a mai apucat să zică înainte de a se avânta printre oamenii din piață. Prindeți-o, vă rog! Lumea se uita mirată când la mama când la gâina roșcată cu picioarele legate. Scăpată din plasă, numai ea știe cum hălăduia totuși printre mesele încărcate cu tot felul de fructe și legume, ca la piața de zi.

Mie-mi era frică de păsări, aveam oroare de pene, așa că nu-i de mirare că orătania n-a rezistat nici câteva clipe în compania mea, măcar până a plătit mama târgașul. De câte ori a dat găina din aripi tot de atâtea ori am sărit și eu cu brațul întins, ca nici din greșeală să nu se atingă de mine. N-am făcut trei sărituri și găina dus-a fost.

Da, mi-a zis! Cu toate prezicerile că nu voi fi o gospodină bună, știam că pe când voi fi la casa mea, păsările se vor vinde gata dezbrăcate, fără cap și fără gheare…În rest ce mare scofală să faci de mâncare? Mai ales dacă ai din ce!

Mare scofală nu e, dar ceva totuși e. Încă n-am reușit să fac tocănița cu acel sos delicios cu boia dulce, așa cum numai mama știa să-l facă. Nici…nici…și nici….lista e lungă! Nimic nu seamănă cu ”fursecurile” copilăriei mele din căutarea timpului pierdut!

Azi ar fi fost ziua ei!