Magazin cu autoservire de cartier, denumit pompos supermarket. Oră de vârf, coadă lungă la casa de marcat. Angajata se străduiește, trece de câteva ori codul de bare peste aparatul de citit, la a treia încercare reușește. Tot mai lungă se face coada, oamenii stau resemnați, doar din priviri urmărând marfa ce apare și dispare cu lentoare de pe banda rulantă. ”Aveți mărunt?” ”Plătesc cu cardul.” Mai cade câte un bănuț. Monotonia atinge cote maxime.

Înainte să adoarmă stimata clientelă, o mămică dă năvală cu un copil de câțiva ani, pe care în secunda doi îl adună de pe jos. Nu trec două minute și se aude vocea tinerei: ”De ce nu deschideți încă o casă?”-se interesează încercând din greu să-l disciplineze pe năzdrăvanul, fără să-i lezeze stima de sine.

-”Vine imediat colega! S-a dus la veceu!” rostește cu seninătate angajata în timp ce piuitul aparatului prinde viteză, semn că nu e totul pierdut.