Răsfoind facebookul mi-a sărit în ochi poza de mai jos. Alb-negru, de pe vremuri. Clădirile există și acum și sper să mai reziste mulți ani de acum încolo, mai ales cea veche, din mijloc.

Într-un spațiu din clădirea din mijloc funcționa un cinematograf. Se numea Select și rula filme…selecte!

Al doilea spațiu găzduia o cofetărie. Lido se numea. În vitrine erau expuse prăjituri care mai de care mai apetisante, atât de frumoase, de -ți era aproape imposibil să-ți alegi una, când le-ai fi mâncat pe toate! Savarina, cu multă frișcă în coșulețul suculent de zahăr ars cu esență de rom, cred, Ischlere! Două rotocoale mari de aluat cu nucă lipite cu o cremă specială, cu glazură de ciocolată deasupra.

Doboș. Multe foi subțiri lipite cu o cremă fină, vreo 6-8 ”etaje”, ultimul acoperit cu o glazură crocantă de zahăr, ceva gălbui ca sticla! Carpați, ceva asemănător cu Doboș, dar tăiat în triunghiuri mari cu glazură de ciocolată pe două laturi. Diplomat. O ruladă din pișcot subțire cu cremă albă fină, nu știu din ce era făcută, cu un pic de coajă de portocală, deasupra cu un moț de fruct confiat.

Cremșnit. Între două foietaje multă cremă de vanilie, foaia de deasupra presărată cu zahăr pudră. În aceeași notă era și Capriciu, doar că avea multă cremă roz închis, și gustul un pic acrișor, în niciun caz de vanilie. Felii de tort de ciocolată, Amandine, București…fursecuri din acelea cum nu mai găsești în zilele noastre, ca niște tortulețe mici, foarte gustoase și fragede, de ți se topeau în gură! Și bezele…ați mai văzut la cofetărie?

Duminica după filmul de la Select treceam pe la Lido. Într-o astfel de zi s-a întâmplat că n-am reușit să dau gata Capriciul din farfurie! Diagnosticul dat de medicul de la ”circă: pojar! Asta însemna trei săptămâni de nemotivat la Lido!

Memoria peliculei!

Poză: Gyula Dudó Virginás