Corect ar fi fost să-i scriem numele cu ”y” la urmă, pronunțat ca primul sunet din Ionică, de pildă. Ca să nu ne complicăm cu prea multe explicații și exerciții de pronunție corectă, cu permisiunea stimabilei, îi ziceam simplu: Erji neni.

S-a mutat în blocul nostru în locul unor tineri, familie de ingineri, care nu aveau copii. Când a apărut camionul cu noul vecin, despre care știam că vine din capitală, toți copiii speram să fie o familie cu măcar un copil! Familia s-a dovedit a fi o singură doamnă, fără copii! Inițial părea că are vreo cinci, mai mari decât ne-am fi așteptat, ca pe urmă să aflăm că băieții nu erau ai ei, s-au oferit doar s-o ajute la cărat mobilă!

După ce s-a instalat Erji neni a bătut la ușa noastră ca să ne ceară ajutorul pentru a-i găsi pe toți copiii care au ajutat-o la mutare. Recompensa pentru fiecare era câte un pachet de cacao de cea mai bună calitate! Începând de la acea vizită am devenit nelipsite de la cafea cu frișcă, audiții muzicale, povești fascinante despre traiul în capitală.

Apartamentul ei mobilat modern, cu bun gust, mirosind a cafea proaspăt prăjită, scăldat în soarele amiezii, avea radio cu pick-up, discuri de vinil, dar nu avea televizor! Astfel că Erji neni venea la noi, la Telecinematecă, la Concertul de Anul Nou de la Viena…

Când te așteptai mai puțin, bătea cu discreție la ușa apartamentului cu o farfurie de prăjituri fabuloase! Părăjitura Televizor, Musafir Așteaptă, Gerbaud, Prăjitură cu mere și bezea…

Azi ar fi fost ziua ei de naștere! Biscuiții cu lămâie tocmai s-au copt …Parfumul lor a la recherche du temps perdus!