După o călătorie lungă am ajuns pe malurile Dâmboviței. Am căutat cel mai apropiat hotel de locul unde jumătatea mea avea să urmeze un curs de perfecționare. Așezați în fotoliile comode din holul hotelului, am studiat cu mare interes lista de prețuri de la recepție. Cifrele păreau astronomice. Cu ochii fixați pe afișe număram în gând cîte zile ne-am putea permite din bugetul nostru modest. Cum era de așteptat le-am atras atenția recepționerilor.

Pe vremea aceea nu te puteai caza în aceeași cameră bărbat și femeie fără acte în regulă. Ne-au luat la întrebări, nu știu ce și-au imaginat! Ne-au cerut actele de identitate…le-au verificat, păreau destul de decepționați. Aveam actele în regulă, eram căsătoriți, corespundeam cerințelor eticii socialiste. Îngrijorarea noastră avea o explicație cât se poate de simplă: lista de prețuri în limba engleză se referea la turiștii străini, care ar fi plătit cu bancnote verzi!

La următoarea mea vizită la același hotel, în aceeași cameră 516 m-am cazat. De data asta nu mai eram dubioși, dar tot n-am scăpat fără evenimente. O conferință pe țară a șefimii agricultorilor, a doua zi, spre surprinderea mea, m-a dirijat la hotelul de dincolo de stradă, mai elegant, mult mai scump. Hotel Flora, locul unde am găsit o cameră liberă!

(ilustrație)