Cer înnorat, termometrele arată minus 3 grade Celsius. Bat clopotele anunțând apropierea noului an. Cei care abia s-au abținut în cursul zilei să nu strice tot arsenalul înainte de miezul nopții se pregătesc de un adevărat show. Mai întâi timid, apoi tot mai curajos ploaia de stele colorate brăzdează cerul. Străduța dintre blocuri se umple de fum. Oamenii ies pe la geamuri. E un vacarm de nedescris. Unii filmează tresărind la câte un bum mai puternic. Abia se termină primul act, după câteva minute de respiro vacarmul se reia.

Urmează actul doi cu participarea celor care sărbătoresc și Anul Nou unguresc. Mai puține și mai modeste artificiile vecinului de la patru, din blocul de vizavi. Anul acesta mai mult a filmat, în loc să țintească geamurile noastre cu rachete. dar a marcat totuși momentul cu niște pocnituri anemice. Pe la pensiunile din apropiere artificiile sunt trase în mod organizat. Cu pedanterie și precizie aproape inginerească. Nici prea multe, nici prea puține.

Sper că niciun câine nu a avut de suferit prea tare și nici n-a fugit în lume, speriat de bubuiturile astea îngrozitoare! Stau ascunși și speriați nu îndrăznesc nici să mai latre! Abia mâine vom afla efectul distracției barbare. Și încă nu-i gata. Se mai aude răzleț câte o pocnitură și o vor ține tot așa, până la epuizarea arsenalului. Unii zic că e tradiție, aruncând artificiile să scapi de tot răul din casă! Mira m-aș că asta ar fi motivul. Voi ce credeți?