Vând apartament sau schimb cu altul mai mic sau mai mare. Ofer diferență…Înainte să mă întrebați unde se află apartamentul, cum arată, cât cer pe el…vă invit să ne liniștim. Deocamdată nu fac altceva decât îmi răscolesc amintirile, ori mă las răscolită de ele.

În zorii anilor 2000 despre care am cântat cândva cu mare însuflețire la școală, neavând habar cum ar putea arăta, ne-am trezit într-o nouă democrație. De astă dată una originală.

E perioada aceea în care la un moment dat aveam un televizor bun și două defecte în colțul camerei. Toate alb-negru, pentru că era mai ieftin să cumperi unul la mâna a doua decât să-l dai la reparat. Cei mai curajoși dintre concetățenii noștri aveau deja o mică afacere. Un butic cu de toate, un dozator de ape colorate, un atelier de reparații, un cort la piața rusească sau pur și simplu transportau marfă ”sehaș” (second hand) de peste hotare. Noi ne-am deschis o agenție imobiliară.

N-a fost chiar atât de simplu, dar am reușit. O grămadă de documente în original și copie, chitanțe, ștampilă, autorizație, răbdare cu carul. Cozi la procurarea registrelor, apoi la verificări la inspectori…

Denumirea de agenție, recunosc, suna cam pompos. Dacă Napolen era statul, agenția eram…eu! Precum multe altele, și tranzacțiile imobiliare erau la începuturi. O singură firmă era mai serioasă, cu mașini, celulare și câțiva agenți. Nu-i de mirare că adesea se băgau peste ăștia micii, suflându-le de sub nas clientul.

va urma