Epoca blogerilor apune încet. În locul lor apar vlogerii. Acei tineri neobosiți și curajoși care îmbină armonios călătoriile cu poveștile. Pornind de la vorba aceea, că “o imagine face cât o mie de cuvinte,” vlogerii înarmați cu o cameră de filmat bat drumurile în căutarea unor astfel imagini.

E de lăudat ce au reușit să facă tinerii precum Cosmin Avram și Andrea, Cristi și Ralu…Îi găsiți pe youtube, fiecare având peste 200 de mii de abonați și peste o mie de filmulețe, realizate în țară și peste hotare. Pregătiți, simpatici, bine documentați, chiar aveți ce afla de la ei. Dați o căutare, merită.

Nu la fel de lăudabilă e producția tinerilor ploieșteni, care se intitulează Aventurierii. Dacă suferiți de rău de mișcare, nu vă recomand filmare postată în urmă cu 5 zile. Așa învârte camera că vă ia cu amețeală, garantat. Nu au nici experiență, (au puțin peste 200 de postări), nici echipament adecvat. În plus mai sunt și habarniști Dacă s-ar fi dus în Sahara, să zicem, dar n-au fost decât în ”inima țării.” Totalmente nepregătiți. În școala gimnazială nu se mai predă geografia, istoria României? Ține de cultura generală să poți descifra câteva denumiri străine, mai ales scrise cu litere latine!

Filmulețul intitulat ”RASISM în orașul Sfântul Gheorghe din Covasna?” prezintă un oraș ordonat, curat, într-o zi liberă, probabil după Crăciun. Toate inscripțiile sunt bilingve. Minoritățile naționale fiind în majoritate în oraș vorbesc între ei în limba maghiară. V-ați fi imaginat așa ceva? Aventurierii se întreabă oare cum se înțeleg românii cu maghiarii? Excursia lor pare ușor tendențioasă. Cunoașteți legenda urbană despre călătorul rămas fără pâine în Ținutul Secuilor? Nu i-au dat pâine pentru că nu știa să ceară în limba maghiară? Myth busted. Vânzătoarele vorbesc și românește!