N-am participat la boicotul de luni, dar aseară tot am mai avut de cumpărat câte ceva de la supermarket. Când am ajuns cu coșul la masa în dreptul geamului ca să-mi transfer cumpărăturile în sacoșă, m-am trezit nas în nas cu un necunoscut. Puțin lipsea ca să-și lipească nasul pe geamul ce ne despărțea. Privirea lui era atât de insistentă încât fără a mai sta pe gânduri, mi-am deschis nelipsita mea umbrelă pe care o port pe post de baston și am așezat-o între noi.

Omul tuciuriu nu era prost îmbrăcat, avea un inel gros pe deget, bănuiesc de aur. Gradele din termometre începeau să coboare binișor sub zero. Ce căuta omul așezat pe marginea unei lăzi cu plante ornamentale, lângă magazin, holbându-se la cumpărăturile din coșul meu?

M-a bulversat. Aveam în mână cutia cu două prăjituri de cofetărie. Ar fi trebuit să renunț la ele? Nu mai mâncasem ”Valentina” cred că se face anul. Mi se făcuse poftă…Să mă ascund după umbrelă nu e un gest tocmai elegant, dar am simțit nevoia ”să-mi apăr cercurile”!

Nu încurajez cerșetoria, dar spre liniștea suflețelului meu, la ieșire, i-am pus un leu în mâna întinsă cu degetul inelat.

Voi cum ați fi procedat?