Îl așteptăm pe Moș Gerilă, deși afară e aproape ca vara. Alerg mâncând pământul lângă o fustă acoperită cu șorț, nu cad pentru că o mână mă ține strânsă și mă trage după ea. Mergem să-l vedem pe micuțul Isus, îi aud vocea, s-a născut acum, mai zice și trecem ca glonțul prin centrul orașului.

Apoi văd o scenă frumos amenajată, ca o grotă, cu lumini și niște păpuși, un bebe mic, dar n-am voie să ating nimic. Nici să vorbesc cu voce tare. Suntem în biserică.