Juniorul făcuse febră și roșu în gât. Tratamentul prescris de medicul de la circa sanitară a necesitat noi investigații. De la cabinetul din cartierul nostru până la Sanepid unde urma să-i facă exsudatul faringian chiar era ceva distanță. Am luat taxiul, am ajuns la timp, am rezolvat problema și ar fi trebuit să ajungem cumva și înapoi, acasă.
Lucru destul de neobișnuit, taxiul era condus de o tovarășă. Mi-a înțeles situația, femeie și mamă, dincolo de statutul de tovarășă conducător auto. Ajunși la destinație, am constatat că nu mai aveam destui bani pentru a plăti transportul.
Ne-am înțeles românește. I-am oferit un fier de călcat modern, din acela care și stropea rufele când le călcai. Am mers pe încredere. M-a așteptat până am venit cu fierul, că doar nu era să-l car după mine. Amândouă am fost mulțumite. A fost un barter ușor inechitabil, fierul fiind mult mai scump decât transportul, dar în situația dată a fost cel bun schimb!

Vaaaai… la fix!
Detaliază, te rog! Haha, pare interesant!
Similitudini… despre febră și roșu în gât…
Cu trocul n-am avut treabă.
Oh, îmi pare rău! Fă-te bine, Oana! (Dacă vrei leacuri băbești: ceai de ceapă, ceai de ghimbir.) Chiar am observat, că după două zile de temperaturi scăzute, foarte multă lume tușea!