Din vorbă în vorbă, îmi aduc aminte de o întâmplare din trecut, pe care aș fi vrut să-i -o povestesc Anastasiei. Și încep să descriu cu lux de amănunte cum ne-am dus noi într-o zi la pădurea din apropiere. Cum ne-am așezat pe o pătură, cum pregăteam focul să facem de mâncare…

Aici a intervenit foarte serioasă Anastasia, ca să scurtez descrierea: ați fost la picnic! Am izbucnit în râs și n-am mai continuat povestea. Replica ei, la trei ani și aproape 10 luni, cel puțin pe moment, a fost de neegalat!