În urmă cu mulți ani, am publicat în paginile cotidianul la care lucram pe atunci, un editorial cu titlul de mai sus. Îl redau acum, cu obișnuita mea mirare: încă o fi e de actualitate subiectul?

”În mult hulita epocă de aur, dacă proaspătului absolvent de liceu i-ar fi venit ideea ”să dea la medicină” în ultimul moment, nu ar fi avut nicio șansă de reușită, pentru că ceilalți 14-15 candidați l-ar fi mâncat cu fulgi cu tot!

Cei care s-au pregătit din primii ani de liceu pentru această carieră, luând meditații și”tocind” din scoarță în scoarță manualele de anatomie, biologie și mai știu ce, l-ar fi anihilat cu siguranță! Acești fanatici aveau acel ceva absolut necesar unei profesii ca medicina, aveau chemare! Unii au intrat probabil și atunci pe baza de P(ile), C (unoștințe), R(elații), căci altfel nu-mi explic de unde atâția nechemați în oastea lui Hipocrat!

Nu-mi pot imagina cum poate un medic care a depus vestitul jurământ să trimită bolnavul la plimbare! Să-l paseze ca pe o minge de cârpă pe terenul advers! Vorbesc de acel caz nefericit de la Slatina, dar care se putea întâmpla oriocunde!

Câți domni Lăzărescu trebuie să mai moară pe holurile spitalelor până când se va produce minunea: bolnavul să fie mai întâi salvat și abia pe urmă să se treacă la cele administrative, cine plătește perfuzia, cine decontează plosca?

Mă întreb dacă în locul acelui bolnav ar fi fost o blondă superbă, s-ar mai fi pus problema cine plătește cheltuielile? Mira-m-aș!

Alt caz la fel de uluitor. O femeie din vestul țării a născut prin cezariană un copil cu două capete. Parcă ar fi o știre din o mie opt sute! Cum poate un medic cu tehnica începutului de mileniu trei să nu vadă pe monitorul ecografului că ”gemenii” unei gravide nu sunt gemeni, ci un monstru cu două capete! Nu ar fi fost normal să se audă două bătăi de inimă? Mă întreb și eu ca un chibiț. E uluitor câtă nepăsare e peste tot. Și atunci vă întreb: cine va salva sănătatea de colaps?”