În ajun de sărbătoare la prima oră o gospodină harnică lovea cu ură proletară covorul atârnat pe bătător. Alta, cuprinsă de exces de zel, turna cu găleata apa cu detergent peste covoarele întinse pe trotuar și le freca cu o perie de rădăcină. Apa murdară cu spume curgea liniștită pe stradă în jos, spre canalizare. Câțiva copii băteau mingea pe drum, fără teamă, că rar trecea vreo mașină pe acolo printre blocuri.

O vecină curajoasă, cățărată pe pervazul geamului, la etajul doi, ștergea de zor ferestrele și pe numărate, scutura cârpa albă de praful invizibil, exact de 12 ori. Nu greșea numărătoarea, deși între timp urmărea cu ochi de vulturi ce mai e nou în peisaj. Mai ales că se bucura de o vedere până dincolo de bloc, pe bulevard.

Partida de fotbal de pe drum s-a terminat brusc, pentru că o pasă dată mai cu talent a depășit spațiul porții și din curtea casei cu iederă…nu prea avea cale de întoarcere. Rugămințile copiilor rar atingeau la suflet pe moroconăsul care prefera să le taie mingea, decât să le tot dea înapoi.

După curățenia generală tot cartierul înota în miros de sarmale, fripturi de tot felul și prăjituri.Primăvara, așteptam să vină iepurașul, să ne aducă daruri multe și ouă vopsite. Nu înțeleg ce legătură avea Iepurașul cu ouăle, dar asta era tradiția. Lunea mirosul de sarmale a fost depășit de parfumul stropitorilor. Deodorante sau parfumuri fine, după posibilități, băieții veneau la udat, la fete. Locuitori din Valea Rece, falșii gunoieri, toți care nu erau rușinoși din fire veneau la ușă să-și încerce norocul.

Bani, dulciuri sau ouă colorate…Cel puțin o săptămână mâncai salată de cartofi cu ouă după un raid prin cartier. Adulții care nu refuzau ”una mică” cu mai multe grade și cum în fiecare casă se servea altceva, dacă le amestecau, nu era de mirare că spre seară adepții lui Bacchus cu greu își mai păstrau echilibrul!

Pe șapte cărări către casă, udătorii parfumați bine, se gândeau oare care-i treaba cu iepurașul?