Ușa de la intrare se deschide automat, dar asta nu înseamnă mare lucru. Nu treci bine pragul și ești blocat într-o înghesuială de nedescris. La dreapta coșuri, cărucioare, în stânga barieră care nu se deschide decât după ce îi prezinți bonul, iar în față un turnichet, acel ceva ce se rotește și te lasă să treci dacă nu ești supraponderal! Dacă încapi între brațele de inox…Dacă ai trecut cu succes să fii atent să nu cazi peste fructele din față, peste pâinea din stânga sau mezelurile expuse pe dreapta.

O inghesuială cum rar găsești. De parcă asta n-ar fi destul, tot felul de blocaje îți taie calea, strâmtoarea între rafturile pline sau în curs de aprovizionare.

Și aici urmează cireașa de pe tort. Un nene manevrează o targă lungă încărcată cu lădițe, vocea lui vine de undeva din spatele lăzilor, ”scuzați, scuzați”, dar dacă nu te ferești te calcă pe bătătură, sau te zgârâie cu un colț ascuțit al lădiței cu castrveți.

Trece eroic printre rafturi, taie curba, revine apoi cu targa goală, își strigă colegul, acesta desigur nu aude și merge înainte cu o altă încărcătură, în direcția greșită.

Apoi se întâlnesc în cele din urmă și reiau operațiunea în direcția corectă. Cumpărători, căruțe, strâmtoare, spațiu mic, prețuri mari, unii își fac doar plimbarea de sănătate printre rafturi.

La casierie pe două rânduri se testează vigilența paznicului și răbdarea clienților. Dacă plătești cash, ți se cere mărunt. Plasele -mai scumpe și ele, nu sunt puse la vedere, abia după ce ai scăpat de la coadă observi că uite unde erau plasele! Reluare, mărunt, ok. La ieșire arăți bonul barierei, cu puțin noroc nu dai cu coșul peste un client care își testeaază și el abilitățile de orientare în spațiu restrâns.

Ușa se deschide tot automat și când în sfârșit ești la aer curat te gândești: Patronii ăștia vor să-și vândă marfa ori testează metode antifurt? N-ai cum să nu te gândești, cum am ieși oar în caz de Doamne ferește? Când se blochează turnichetul, bariera și nici ușa nu se mai deschide?