Înainte de decembrie 89 nu știam de Halloween. Începutul lui Noiembrie însemna două duminici la rând când erau comemorați cei plecați dincolo. Pe 1 noiembrie cimitirele catolice și reformate erau vizitate de rudele celor trecuți la cele veșnice. Pe 7 noiembrie era rândul ortodocșilor să ducă flori și să aprindă o lumânare pentru odihna sufletelor celor plecați dintre noi.

În aceste două zile, mai mult ca oricând, străzile din jurul cimitirelor erau ocupate de coloane de oameni cu brațele pline de flori. în special crizanteme. Seara mii de luminițe străluceau de pe mormintele înconjurate de localnici. Cei care au ajuns pe alte meleaguri, dacă nu au revenit în țară în vacanțe, au căutat să nu lipsească măcar de ziua morților, de Luminație.

Crizanteme multicolore, pe la noi, pe la alții garoafele sunt flori ”de cimitir”. Florăresele stau la intrarea în cimitir cu zeci de ghivece de crizanteme, fac și ele un ban cinstit. Un pic mai scumpe decât cele de la serele orașului, dar merită, ai mai puțin de cărat. Nu lipsesc nici vânzătorii de castane prăjite, dacă nu plouă e chiar o atmosferă de sărbătoare.

Anii au trecut și odată cu democrația noastră originală ne-am trezit cu tot felul de tradiții preluate de te miri de unde. Așa am ajuns la Halloween, la sărbătoarea tuturor sfinților care mai de care mai de speriat! Bufnițe, lilieci, păianjeni, cranii, vrăjitoare, imitații de fantome și tot ce poate fi mai înfricoșător! Cu surle și trâmbițe mărșăluiesc pe străzile cetății, se sperie și ei între ei, deși ideea ar fi să sperie spiritele rele.

Sătui de cerșetori, partea cu ”trick or treat” am omis-o, deocamdată. Dar niciodată să nu zici niciodată!