Etichete

, , , , , ,


Cu ce sa incep? Cu anii 80 cand in convalescenta fiind dupa o hepatita destul de urata, aveam atata timp liber incat am citit aproape toata lectura- zisa obligatorie-deci cu grija evitata la scoala? Apartamentul nostru situat la sud-est, scaldat in soare de dimineata pana dupa-masa era un loc ideal pentru lectura. Imi amintesc intr-o zi de ianuarie cand a venit popa cu botezul, insotit de un tanar ce avea sa devina poilitician dupa Revolutie, s-au asezat la masa din bucatarie ca sa verifice catastiful, au laudat ordinea si curatenia din casa, apoi au luat apa in galetusa cu busuioc de la chiuveta si au plecat la vecini, cantand nazal \”In Iordan botezandu-te\” lasand miros de tamaie in urma lor. Fiind o scara de militari, oficial, toti eram necredinciosi, dar cu frica lui Dumnezeu! Popa trecea din casa in casa, apoi la ora pranzului lua masa la un nepot, intamplator subofiter al armatei romane. Cu bonul cumparam portia de paine, si daca era coada la alimentara, insemna ca se da ceva, asa ca era indicat sa mi tina locul vreo vecina, ca sa nu pierd portia de zahar, ulei sau bucatica de unt. Depinde ce s-a bagat! Cu o mica atentie in buzunarul dresat al vanzatoarei mai faceam rost de un surplus de zahar, o ciocolata chinezeasca sau salam de Sibiu. Mi se facuse pofta de gaurile din Schwaizer, tocmai cand nu mai vedeam cascaval nici macar la telejurnal! Ce aventura sa faci rost de un pachet de margarina! Am cumparat odata o pereche de panataloni pentru copil de 7 ani ambalat impreuna cu doua pachete de margarina Unirea din Iasi! Ne-am specializat la pachetele de la Gospodina, unde pe langa o varza stricata si un kil de cartofi puteai cumpara cateva pulpe de curcan si oua rascoapte! La pachet. Doua persoane, la doua zile faceai provizii de copane pe toata luna! De atunci n-am mai mancat carne de curcan! Si n -as mai manca nici macar de ziua Americii! Incredibil ce repede uitam! Neavand termen de comparatie ni se parea ca e in ordine totul. Unele nedreptati de care aveam parte, pana si noi, considerati cei alesi, ma scoateau din sarite, dar cu atat ramaneam. Programul de televiziune de doua ore, suna banal. Tovarasul Ceausescu a efectuat o vizita de lucru…si curgeau laudele, realizarile si sfaturile tovarasului. Apoi un scurt program artistic urmat de stirile noptii, la zece seara, ne-a trimis la culcare. Daca ne duceam la cinema- erau vreo sase in oras!!- inainte de film vizionam un documentar cu vizita tovarasului intr-o tara socialista si prietena, apoi urmaream filmul atent cenzurat, fara scene indecente, adecvat educatiei comuniste. La scoala, prin fabrici si uzine (ce-s alea?) pe ogoarle patriei, peste tot clasa muncitoare, taranimea impreuna cu intelectualii (observati ordinea?) construiam socialismul! In cincinale pe care noi le realizam in patru ani jumate! Imi vine sa rad ce mandra eram cand ne-am schimbat denumirea ponosita de Republica Populara Romania in Republica Socialistra Romania! Apoi si de seful nostru eram mandra, ca era mai frumos decat tovarasii care ne vizitau tara… Zilele trecute am revazut scena executarii din vinerea mare a acelui 89 si nu am am mai fost mandra. Nu sunt o nostalgica, n am fost comunista, nu fac parte din niciun partid, doar daca independenta nu poate fi considerata partid! Cu toate acestea nu trebuia sa fim atat de radicali… -va urma, probabil. Ca si maine e o zi!