Stiam ca se va duce. Vestea internarii la Floreasca, venea sa-mi confirme ca nu mai sunt decat zile pana cand se va vorbi foarte mult despre Paunescu. Poetul de curte al ceausestilor, pentru unii, Poetul, pentru altii. Am postat poza lui pe facebook si la status am scris Ruga pentru parinti. A fost joi seara. Dupa o zi in care mi- a fost rau, fara un motiv anume, o groaznica durere de cap m- a trezit in jurul orei trei. Am iesit pe balcon, la aer curat, apoi am reusit sa cad inapoi intr-un somn greu fara vise. La 7,15-mi-am verificat ceasul de pe telefonul mobil-aceeasi durere de cap ma scotea parca din minti. La scurt timp am aflat vestea: la 7,15 inima poetului a refuzat sa mai bata, obosise dupa multele resucitari. Vorbitorii de serviciu, abonatii la talkshowuri sau marginalizatii scosi de la naftalina au inceput discursuri interminabile, in care, inexplicabil, cel putin pentru mine, personajul principal erau ei insisi. Ce ocazie minunata de a se afla in prime time pe sticla! Si debitau vrute si nevrute, recitau fragmente din poeziile lui, radiind parca de fericire, o actrita, ca pe scena, vorbea despre Paunescu, de parca ar fi fost in camera alaturata. Nu lipseau nici carcotasii. L-au numit poetul de curte al ceausestilor. In vremurile acelea cand nu se puteau aduna mai mult de trei persoane decat in fata unui magazin, prin cenaclul Flacara mii de tineri invatau istorie, muzica, folclor, cultura! Datorita lui! Unora nu le a fost simpatic. \”Daca m-ati gasi prabusit in carciuma, as fi mult mai simpatic\”. Dar a fost in picioare. Puternic, cu voce tunatoare ori abia soptita, dominand un public alcatuit din mii de tineri, care repetau dupa el, cantau , recitau poeziile scrise in timpul spectacolului, versuri adresate publicului din localitatea respectiva. Gasea talente in orice colt de tara… Ardea ca o lumanare, ca o flacara vie… \”Doamna Erika v-ati indragostit de Paunescu? De ce i-ati pus poza pe facebook\”, m-a intrebat Bristena. Azi nu am timp sa i raspund.