Nu mă întrebaţi cum arată, câţi ani are, că n-aş putea să vă spun. Ştiu doar că-l cheamă Lască. Indiferent despre ce ar fi vorba, mereu apare Lască. Vă mai amintiţi de acţiunea „Lets do it Romania?” Imaginaţi-vă! Dacă numai jumătate din populaţia României ar fi pus mâna la strâns gunoiul, ce curăţenie ar fi în ţară! Entuziaştii au încercat, dar a venit Lască. Revenind acasă, bulevardele arată bine, se mătură şi în centru, dar aţi fost printre blocuri, aţi văzut cum arată spaţiile verzi? Pe strada Viitorului, pe malul Pocloşului? Boscheţii par să nu se mai oprească, cresc până la cer, tufe ce ascund urmele picnickurilor de vara trecută, peturi, cutii de ţigări goale, la tot pasul. Termoizolaţia blocurilor, e în vogă. Culori fistichii, faţade placate de la doi în sus, ori numai la parter, ori doar la etajul patru. Zeci de hornuri mici cu tiraj forţat ale centralelor de apartament ce ies la o palmă pe lângă geamuri, suflă gazele arse spre etajele superioare. Apartamente cu geamuri termopane şi camere cu inceput de igrasie: legile fizicii nu ţin cont de fiţe. Încălzirea apartamentelor e minunată, dar lipseşte cu desăvârşire. Apa caldă nu e un lux, dar e tot mai rece, vremuri grele…ce mai. Factura de la intreţinere aduce taxa de la apa caldă, o sută de lei, deşi apa caldă nu mai curge de mai bine de o lună. Comisionul de risc s-a transformat în cel de întreţinere cont de bancă. La tv cablu plăteşti taxă de mentenanţă. Şi exemplele ar putea continua. Concluzia? Lască! Las’ că- merge şi aşa! Las’ că-i bine! Cu Lască–n braţe, vom trăi oare mai bine?