Primăvara anului de graţie 2010. Numai că s-a topit zăpada şi au ieşit nu doar ghioceii, dar şi poliţiştii comunitari, având ucaz de la domnie: „mergeţi şi număraţi toate hornurile cu tiraj forţat de prin blocurile urbei, apoi veniţi de ne raportaţi!” Zile în şir nu vedeai decât degete de comunitari îndreptate spre geamuri, „… unşpe, doişpe… uite şi acolo, treişpe, ai notat Milică?” …apoi s-a făcut linişte! Atât de mare linişte, încât am şi uitat de ei, mai ales că după numărătoare, unii au fost mutaţi pe alte posturi, cu noua reducerea de personal. A venit vara. Au început şuşotelile că la iarnă o să ne crucim de cât vom avea de plată la cheltuielile comune! Ca să dea greutate vorbelor, Aquaserv a sistat apa rece, şi pe când i-a reluat furnizarea, Energomurul a sistat apa caldă, trimiţând un oraş întreg la lighean. Părea o glumă proastă, dar era vară şi nu s-a făcut prea mare vâlvă. Nu a trecut bine luna lui cuptor şi iar s-a sistat apa caldă pe…termen nelimitat. Mlaudiu Caior cerea demisia Bandreei Auer, cea cu centralele de cartier şi în lupta dintre cei doi, o mare parte din oraş a ajuns din nou la lighean. A venit frigul. Şcoli şi grădiniţe rămase fără încălzire, fără apă caldă, riscau să fie închise. Şedinţe peste şedinţe, licitaţii şi un câştigător, Omul Invizibil, redă apa caldă şi încălzirea, tocmai în cartierele unde centralele erau sortite demolării. Centrala termică din strada Banat din cartierul Tudor, recent modernizat ar trebui să duduie, dar e în comă. Pe ţevile de apă caldă n-a mai trecut nici măcar apa rece, dar …minune! În octombrie apare factura: 9,5 mc de apă caldă de plătit la trei persoane, sau măcar 2 mc la o singură persoană, sub spectrul penalizării, în caz de întârziere la plată! Şi astfel, un oraş împărţit pe „mizeri şi bogaţi”, aşteaptă iarna. Probabil factura din noiembrie va aduce şi taxa la încălzirea ce e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire!