Aseara in drum spre casa am intalnit doua persoane, venind din directii diferite, un barbat si o femeie, fiecare tractat de cate un caine de rasa. I am oprit desigur. El, ungur, citeste Zi de Zi. Ea, romanca, nu citeste. Cu toate acestea amandoi au fost de acord sa mi povesteasca despre cainii lor si sa se lase fotografiati. Puii, pentru ca unul avea 4, altul 5 luni, se harjoneau, de parca ar fi stiut ca e un moment important din viata lor. Vor ajunge vedete! Ajunsa acasa, mi am amintit de Claude, mioriticul meu, inca nu implinise un an cand a sfarsit sub rotile unui Mercedes negru. Sunt ani si ani de atunci, dar il plang si acum.