E subiectul meu preferat. Ador sa calatoresc si sa observ pasagerii. Bineinteles nu in orele de varf, ci intre. Uneori am impresia ca se muta azilul de batrani si toti au gasit exact autobusul sau microbusul cu care merg si eu. E urat ce zic, stiu. Stau in picioare, ma feresc cat pot si observ. Un nene isi schimba locul, vrea la geam, iar cand se urca o femeie in varsta, amabil, ii arata un scaun mai in spate: e liber locul! Un gentleman s ar fi ridicat, i ar fi cedat locul si s ar fi dus el acolo! Unde sunt zapezile de altadata? Zilele trecute un grup de tineri m-au pus in garda. Erau vreo sase, maslinii, tunsi scurt si fiecare avea cel putin trei cicatrici pe teasta. Cel mai matur dintre ei avea urme vizibile inca de la o bataie recenta. Arcada rupta, fata tumefiata. Urme de sange pe fata. Asa cum au venit, asa au si disparut dupa o statie. Desigur nici unul dintre ei nu si a scos bilet. Azi, la aceeasi statie, alti doi de acelasi fel s-au inghesuit la usa din spate. Cu ochi de vultur au examinat gentile şi rucsacurile evaluand din privire continutul lor. Nu s -au miscat din loc, desi stransi cu usa, obligandu-i pe cei care vroiau sa coboare sa se strecoare pe langa ei. Ce mitocanie!