Mi se intampla a doua oara ca scriu ceva absolut genial şi din lenea de a muta tastatura cativa centimetri mai incolo de bordura biroului, imi aluneca mana stanga si nimeresc o tasta ce-mi face \”tabula rasa\” cat as zice peste! Tocmai imi puneam cenusa-n cap pentru ca mi am neglijat blogul atata vreme, dar daca s-a sters, e ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic! Ori pentru ceva inexistent nu trebuie sa se scuze nimeni! Azi am petrecut ceva timp lecturand blogul lui Sorin, virtualkidul, constatand inca o data , daca mai era nevoie, ca imi plac insemnarile lui. Daca la inceput mi s-a parut exagerat si epuizant programul ce are de urmat copilul, azi sunt de acord ca e bine ales. Sunt convinsa ca Stefan e un copil fericit! Cati nu si-ar dori sa fie in locul lui! Sanatate si succes pe mai departe, tatal lui Stefan!