Căldură mare  sau mai bine zis  caniculă, ca să nu-l plagiem pe nea Iancu, deşi se poartă! După orice aparat de măsurat timpul ar trebui să fie seară, dar ora de vară reţine soarele pe cer, spre disperarea noastră. Ieşim de la redacţie şi curgem în voie spre taxiurile cocoţate pe dealul de lângă Cinematograful Arta. Ralu ţine în mână un buchet de flori, ce tocmai l-a negociat de la buticul lui Lori. Ajungem la prima maşină din şir. Portiere deschise, şoferul la volan, bancheta dată pe spate de abia se strecoară Raluca. Îl avertizez pe şofer că a uitat să-şi ridice spătarul scaunului … La care el, îl saltă un milimetru, fără să-i pese  de flori sau de Ralu, dă bice cailor putere de sub capota maşinii, aruncându-mi explicaţia peste umărul său drept: ” Nu pot. (adică să ridice spătarul). Transpir”. Whaaaat???

 

(Erika)