Etichete

, , , , ,


Crama la Mitică e locul preferat al studenţilor de la UAT, al oamenilor de teatru în general şi nu e  lepădat nici de ziarişti. Doar că aceştia din urmă ajung mai rar pe acolo. Dar şi când ajung nu pleacă cu una cu două. Şi nu vin fără un motiv bine întemeiat. Cum ar fi ziua mogului, de pildă.

Departe de zgomotul străzii, în subsolul amenajat ca o sufragerie patronul ne primeşte cu zâmbetul larg de zile mari. Mesele sunt aranjate în partea dreaptă , ocupând jumătatea sălii, ca pentru un chef ce avea să ţină până dincolo de ora închiderii. E seară, după o zi de lucru. Ne chiorăie maţele de nu mai putem de sete şi n-avem unde dormi! Răsfoim meniul în mare viteză, că ştim deja care ce va comanda. Nehotărâţii sunt lăsaţi la urmă. Întârziaţii aşteaptă. Mogulul cel mic comandă cartofi pai, cu patru mici şi muştar. Unii beau bere, alţii ciocnesc cu vin, eu beau suc de portocale roşii. În scurt timp toţi vorbesc  şi nu prea ascultă nimeni. Fumul devine din ce în ce mai gros, chiar şi cu uşa deschisă. Nu mai prea are importanţă ce sărbătorim. Colaboratori, vechi şi noi, vin şi participă la eveniment. Se schimbă urări de bine, se dau telefoane şă nu lipsească nimeni! Se discută generalităţi, că doar am venit să ne distrăm, dar inevitabil ancorăm în probleme de serviciu. Apoi cineva cere să fie dată muzica mai tare şi începe dansul. Mogulul, precum Baloo din Cartea Junglei, prezintă un număr de trăire profundă a muzicii, mişcându-se încet în semi cerc, cântând la o chitară imaginară, cu ochii închişi jucând un dans ritual ce-l duce înapoi prin disoctecile anilor de studenţie de la Cluj. Bucatele apar şi dispar de pe masă, băuturile la fel. Retras într-un colţ, patronul face bilanţul, nota de plată. Se apropie ora închiderii, mai comandăm nişte clătite excepţionale cu fructe de pădure, cu îngheţată şi sos de ciocolată şi o porţie cu caşcaval. Din fiecare câte două, pentru că  nu reuşim să ne decidem! Se fac poze  oficiale sau doar cu telefoanele. Entuziasmul scade odată cu trecerea timpului. Moş Ene vine pe la genele navetiştilor mai ales, dar până şi cei mai rezistenţi se pregătesc de plecare. Unii au dispărut din decor, discret,  aşa cum au venit, alţii nu s-ar lăsa duşi. Taxiurile se aliniază pe marginea trotuarului în timp ce unul câte unul apar muşteriii din subsol. Începe o nouă zi!