Aproape tot anul, dar 350 de zile sigur, altceva nu am auzit decât „trăim în România” şi asta ne explică totul. Ascultând ştirile care începeau cu crime, violuri, furturi sau tâlhării comise undeva în lume, puteam fi siguri că e vorba de un român. Odată cu apropierea zilei de 1 decembrie însă,  brusc am întors macazul!  Zilnic aflam despre nişte  români care s-au remarcat prin fapte eroice, profund civice, uimind lumea cu perfecţiunea lor. Îngeri, ce mai! Nu conteneau mesajele trimise pe facebook, pe la radio şi tv despre mândria de a fi român! Am stat şi m-am gândit: de ce ar trebui să fie cineva mândru că e turc şi nu polonez, de pildă? De ce ar trebui să fii mândru că eşti român?A fi de o naţionalitate sau alta e o pură întâmplare! Nu eşti cu nimic mai breaz numai pentru că barza te-a aterizat între Carpaţi şi nu dincolo de Alpi! Faptul în sine nu te face nici mai bun, nici mai prost! Şi aici greşesc cei care după ce ne ponegresc 11 luni din an, în preajma sărbătorilor cuprinşi de duhul sfânt al patriotismului ne aplică o spălare pe creier: fii mândru că eşti român! Bine!-pare să zică „boborul” şi dă înainte cu lozinci sirupoase ori alunecă în extrema cealaltă a ultranaţionalismului. Mai ales acum, în prag de alegeri, politicienii manipulează plebea. Românismul patriotard şi iredentismul maghiar vin ca o mănuşă manipulatorilor. Căte capete înfierbântate nu se aruncă în dispute! Din mândria de a fi român ne abţinem câteva zile să ne mai înjurăm patria-mumă,  arborăm căte-un drapel sfinţit sau nu, pe la geamuri, pe balcon sau  acoperim chiar şi  Palatul Victoriei, ca un tembel ce-şi bate nevasta tot anul, dar de ziua ei o îmbracă în flori! Şi apoi revine totul la normal. Sărăcie, droguri, incultură şi snobism cât cuprinde! O crainică de la un post de radio ne-a torturat cu întrebarea ei ” cum vedem România noastră şi cum aş vrea să fie România mea?” Unii i-au dat răspunsuri ca la carte, bănuiesc că pe alea „naşpa” nu le-au difuzat.

Cum aş vrea să fie România mea? Curată, că frumoasă este. Educată, că populată e. Fără capre! Ca să nu ne mai doară de capra vecinului. Cu oameni modeşti (mândria parcă e păcat, ori nu mai suntem poporul care s-a născut creştin?), tineri fără şapte masterate dar care ştiu să scrie corect…

E prea vast subiectul. Am să revin asupra lui.

Aş fi vrut de fapt să trec în revistă schimbările-dacă au fost- faţă de Ziua României din 2007. Nu a fost frig. A plouat  la noi, dar a fost vreme acceptabilă în capitală. Parada militară a fost frumoasă şi armata a prezentat tot ce are mai bun în dotare. Ostaşii noştri de acum 20 de ani păreau rupţi din tabloul lui Grigorescu faţă de cei care au trecut ieri sub Arcul de Triumf. Dacă până şi preşedintele Obama ne-a felicitat prin vocea doamnei Clinton! O fi totuşi ceva de capul nostru.

Hai, să nu fiu cârcotaş! Sunt semne de mai bine faţă de acum cinci ani?