Deci exist, pentru ca ma revolt. Tragedia copiilor disparuti in incendiul de la spitalul Giulesti va lasa o rana deschisa in sufletele celor care pentru o clipa au crezut ca vor fi parinti. Durerea lor nu se poate exprima in cuvinte, nici nu incerc. Dar, nu ma pot abtine sa nu remarc o aberatie revoltatoare. Se spune ca suntem un popor care s-a nascut crestin. Postim, mergem la biserica si mai nou am facut un hobby din sfintirea a tot ce misca sau nu in tara asta. Construim case pentru Domnul, uitand ca Dumnezeu e in sufletele noastre si nu in cladirile grandomane ale purtatorilor de sutane aurite! Poporul moare de foame dar noua ne trebuie catedrala mantuirii neamului! Mai mare decat Casa Poporului! Grandomania ceausestilor depasita de patriarhie! Dar asta e o alta poveste. Ce ma revolta este aberatia de a interzice inmormantarea oficiata de preot, dupa canoanele bisericesti, a celor cinci bebelusi morti in incendiu, pentru ca nu au apucat sa fie botezati bietii copilasi! Acei parinti care si-au pierdut copiii vor alinare, sprijin de la biserica, nu aplicarea legilor! Lasati copiii sa vina la mine, e valabil doar dupa achitarea taxelor de botez? Ce vina pot avea acele creaturi, mici cat palma, ca sa nu merite o rugaciune, o slujba de inmormantare traditionala? In mileniul trei, pentru Dumnezeu!