Am primit pe email un link spre o surpriză muzicală. Nu-mi văd capul de treburi, dar nu am rezistat tentaţiei de a vedea despre ce este vorba. Şi am dat click…
Trebuie să recunosc că nu sunt adepta rugăciunilor puse pe note muzicale! Muzica sacră e una. Orice interpretare excepţională poate fi dumnezeiască, dar rugăciunea, după părerea mea nu trebuie cântată!Când te rogi, roşteşti cuvintele abia şoptite, chiar şi nerostite, Puterea Supremă le percepe, că de aceea e Entitate Supremă. Când e declamată în cor, spusă cu vocea tare, ori cântată, nu mai e acelaşi lucru.Aveam nişte profesori, pe vremuri, care ne ameninţau spunând: „Pentru ora viitoare dacă nu ştiţi lecţia ca pe „Tatăl nostru”, va fi vai şi amar de capul vostru!” La început mă panicau vorbele astea pentru că habar n-aveam de „Tatăl nostru”!
Revenind la linkul primit…Andrea Bocelli cântă într-adevăr dumnezeieşte! Văzându-l în faţa unui cor impresionant, e credibil, chiar dacă rosteşte „Tatăl nostru” puse pe note muzicale! Sunt sigură că are să vă placă!