Duminică seara, în Dâmbul Pietros, printre blocurile turn, când e senin, dacă priveşti cerul poţi vedea o sumedenie de stele, aşa cum nu se văd decât la ţară! În niciun caz în cartierul unde locuiesc eu, fiind un mini oraş, plin de lumini şi reclame multicolore. Îmi efectuam plimbarea mea de sănătate când o voce de copil mă trezeşte din visare: „Nééé egy sziv! Sziv!” (Uite o inimă! O inimă! lb. magh.)Întrocându-mă spre el, văd că arată cu degetul spre cer. Sus, pe pata de cer înstelat, la mijlocul spaţiului dintre cele două ansambluri de blocuri ce mărginesc bulevardul, trona o inimă imensă de nor alb, iar deasupra ei sfertul de lună strălucea cu mândrie. Mi-am căutat aparatul foto din rucsacul ce-l aveam în spinare, l-am desfăcut, l-am scos din husă, l-am reglat pentru peisaj de noapte, cu viteza unui paparazzo care este, dar…nu am mai prins decât luminile telefoanelor cu blitz ale celor care încercau să imortalizeze fenomenul neobişnuit!
După câteva secunde a rămas cerul înstelat, fără nici cea mai mică urmă de nori. Luna ne privea cu superioritate ca una care ştie secretul, dar nu vrea să ni-l divulge!
Mi-am amintit de inima de pe cer citind o ştire despre un fenomen inedit ce a avut loc luni seara în Bucureşti! Luna a fost înconjurată de un halo, despre care NASA a dat o explicaţie: „fenomenul apare atunci când nori subţiri, de la altitudini înalte, care conţin milioane de cristale micuţe de gheaţă, acoperă mare parte a cerului.
Fiecare cristal de gheaţă se comportă ca o lentilă în miniatură. Întrucât cele mai multe dintre cristale au o formă similară – alungită şi hexagonală, lumina care intră printr-una din feţele cristalului şi iese prin faţa opusă se refractează 22 de grade, corespunzător razei haloului lunar. Un halo solar similar poate fi văzut în timpul zilei.” (sursa romania.net.tv
E o variantă, vorba lui Vasile!
Foto: Iliuta Florin