Am pornit pe E60 şi mi-am testat Nikonul din mers, prin parbriz, apoi pe „viu” la faţa locului. Sunt atâtea locuri frumoase de văzut! Drumul e bun, pare mult mai neted decât este în realitate. Semnele de circulaţie zici că au fost trasate peste noapte. Pe marginea drumului am văzut stativele pline de împletituri din ceapă roşie, ceapă albă în plăsuţe, cozi de usturoi…Tiruri, maşini mici şi mai mari, poliţia rutieră stând la pândă ca în America pe câte un drum lăturalnic. Trecând prin localităţi mai zărim câte un câine, oameni care nu au nicio treabă, ziua în amiaza mare la palavre pe uliţă. O căruţă trasă de o mârţoagă încurcă circulaţia, dar nu ai ce face. Poliţist nu vezi prin zonă, probabil ştie şi vizitiul că-şi poate permite o escapadă pe drumul european, chiar dacă-şi bagă calul în sperieţi când trece câte o maşină pe lângă căruţă! Sunt şi candidaţi la eternitate, sinucigaş ori demenţi în toată regula! Chiar şi pentru un afon ca mine, dunga albă continuă pe mijlocul drumului înseamnă „să nu treci linia”, adică stai pe banda ta de mers. Se pare că sunt mulţi care nu se pricep nici cât mine la regulile de circulaţie, din moment ce se plimbă ca-n sufragerie, pe unde le taie capul! Când vin spre tine, că depăşesc aiurea, trec peste linia continuă, cam îngheaţă apa-n conducte! Trebuie să fii mai deştept şi să mai laşi de la tine, că altfel…brrr nici să nu ne gândim ce ar putea ieşi.

Cu toate astea, Ardealul e Ardeal! E frumos, civilizat şi destul de curat. Nu ştiu cine va îndepărta pisica roşcată ce şi-a găsit sfârşitul pe E 60…în rest nimic de reproşat! Iar ardeleanul, ca ardeleanul. Fără grabă, loşon, că nu ne mână tătarii îţi răspunde dacă îl întrebi. Cam aşa:

– Bună ziua, nu ştiţi unde e Sala Polivalentă? îl întreb. Omul se opreşte, mă priveşte gânditor, îşi împinge cu un deget şapca spre ceafă, se scarpină de după ureche, apoi îmi răspunde la salut. Între timp o fi procesat întrebarea că priveşte îndelung spre direcţia spre care arată apoi şi cu mâna, şi articulează: „Sala Polivalentă?” de parcă n-ar fi înţeles din prima. Da, da! Îi răspund grăbită. Se uită în stânga, se uită în dreapta, apoi zice gesticulând: „mergi înainte, ţine tare stânga, ţine tare stânga că se vede!” Şi după poziţia pe care o afişează, e clar că ar mai sta de poveşti. „Acolo mereţi?” Da, da, aprob din nou mulţumindu-i şi ne grăbim să ţinem tare stânga!

Nikoniada continuă!