tren-1Trecuse de miezul nopţii. Veneam de la Gara Mică, nu mai reţin de unde. Poate de la Gheorgheni? Văzând acoperişul deasupra peronului a făcut ochii mari, s-a uitat prin jur, se minunea de blocurile mari ce apăruseră în locul căsuţelor din spatele gării. Privea cu admiraţie străzile asfaltate, luminile, şirul de maşini parcate pe marginea drumului, circulaţia intensă la ceas de noapte…Mă ţinea de mână, parcă eram mic şi totuşi mare. Am traversat bulevardul, am urcat dealul şi mi-a atras atenţia să o salut pe tanti Katy…I-am spus că aceea nu-i tanti Katy, altfel o cheamă…Am ajuns pe străduţa pietruită cândva cu pietre scoase din Mureş. Asfaltul neted ca în palmă l-a făcut să se mire din nou: când au asfaltat străduţa asta?
Ne apropiam de bloc când i-am spus că Eva e sus cu copiii. Eri o fi cocărind ceva prin bucătărie, mi-a zis întrebându-mă apoi de maică-mea. Trebuie să fie acasă, i-am răspuns. Am ajuns la intrarea în bloc. Stăteam în faţa uşii de termopan. El mă întreba de bunica…Nu puteam, nu ştiam ce să-i răspund. Stăteam în faţa uşii…şi nu-mi venea în minte codul de la interfon!

Oare ce prevestesc visele?