Au trecut sărbătorile, dar cartierul pare să mai doarmă. Câte un triluli strident sparge liniştea în zori. Îi răspunde din celălalt colţ de cartier un alt cântăreţ matinal, un porumbel aciuat pe la balconul vecin tânguie monoton, dregându-şi vocea…mai trece o maşină, apare şi un trecător trăgându-şi picioarele obosit, probabil după schimbul de noapte…Mă cuibăresc înapoi în pat, să mai recuperez din somnul stricat de telefonul nocturn. Mă scufund încet ca într-un nor moale de puf, ca într-o cană cu lapte cald, ca într-o….dâm-dâ-dâm…dâm! Un zgomot infernal mă saltă din pat! Aparent zgomotul a venit din stânga mea. Ciudat, nu pare nimic clintit din loc. Iau la rând vecinii din jur, cine putea să facă aşa tărăboi de dimineaţă…Nu se mai aude nici pâs. Mai ascult câteva secunde, simt cum mi se lungesc urechile ca la iepure, degeaba. E linişte şi pace. Încep să cred că poate mi s-a părut şi de fapt nu a fost nimic. Deşi aş putea jura că-mi sună şi acum în urechi melodia…dâm-dâ-dâm-dâm!

Dimineaţa…se dezleagă misterul! Poliţistul. Godină. El m-a băgat în sperieţi! S-a aruncat de pe ultimul etaj al…bibliotecii, în cădere lovindu-se de tot ce întâlnise în cale până la parchet! Godină venea din sens opus…pe coperta cărţii cu autograf!