Etichete

, , , , , ,


download.jpgProbabil nu există mureșean care să nu-l cunoască după chip, după nume sau după versurile semnate pe cel care se află în scaunul de prefect al județului Mureș. Într-un interviu fără cravată, încercăm să vi-l prezentăm pe cel care se află în spatele îndatoririlor administrative, că să-l cunoașteți pe Marius Pașcan, omul de toate zilele.

Reporter: Cine este Marius Pașcan?

Marius Pașcan: Mă preocupă această întrebare în fiecare zi. Caut mereu să aflu resurse motivaționale pentru a mă redefini, determinat să aflu noi resurse creative pentru a ființa aducând un plus de înseninare și revigorare celor din jur.

Rep: Când și unde v-ați născut?

M.P.: M-am născut în 30 noiembrie 1971 în Tîrgu-Mureș, într-o familie de oameni muncitori, cu patru copii, eu fiind fratele cel mare. Am avut șansa unei copilării binecuvântate în care am împărtășit deopotrivă iubirea părinților și a bunicilor, oameni irepetabili. Bunicii mei din Bistra Mureșului – din partea tatălui – și din Dâmbu, comună Sânpetru de Câmpie – din partea mamei, mi-au transmis respectul pentru cei din jur, cultul pentru muncă, dăruirea, cinstea și devotamentul, prețuirea școlii, a educației, a cărții și multe altele care mă călăuzesc și astăzi în tot ce fac.

Rep.: Vă mai amintiți de prima învățătoare?

M.P.: Da, evident. La Școala Generală nr. 11, de pe str. Budiului, mi-a fost învățătoare doamna Pâncă, un dascăl deosebit de bun. Îmi amintesc de majoritatea profesorilor care i-au urmat în școala respectivă, deși au trecut mai bine de 30 de ani de atunci. Se spune că secretul pentru un elev cu rezultate bune sunt profesorii: doamna prof. Suciu la istorie, prof. Man la matematică, Cristureanu la educație fizică, diriginte Cernea și mulți, mulți alții! Dar, oricât ar fi de bun un dascăl, nu poate învață în locul elevului!

Rep.: Care este cea mai frumoasă amintire din anii de liceu?

M.P.: Am absolvit Liceul Pedagogic ,,Mihai Eminescu” din Tîrgu-Mureș, profil filologie-istorie. Am amintiri frumoase nenumărate, nu va ajunge un număr de ziar pentru aceasta. Pe atunci, funcționa în același liceu și profilul ,,arte”, precum și ,,prelucrarea artistică a lemnului”. Era un liceu al artiștilor, al potențialilor creatori în care am avut privilegiul să studiem vreo 30 de băieți, coabitând cu aproape 300 de fete, toate frumoase! Mergeam în practicile agricole iar, seară, la discotecile pe care le organizăm la fermele unde lucram la recoltarea fructelor, aproape toate dansurile erau ,,damen-blues”, noi băieții eram cei curtați, invitați la dans, și aveam programări anticipate, fiind minoritari. Huzur în toată regulă…

Rep.: Mai știți ce medie ați avut la bacalaureat?

M.P.: Am prins bacalaureatul într-o perioada grea. Era în 1990, anul manifestărilor sociale tensionate privind expulzarea liceenilor români din Liceul ,,Bolyai Farkas” din Tîrgu-Mureș. Luni de zile, împreună cu majoritatea colegilor din Liceul Pedagogic am participat la manifestările stradale scandând: ,,Suntem frați, nu ne separați!”, iar manifestările publice au degenerat tragic, după cum se știe, în martie, când s-a ajuns la confruntări de stradă. Sunt multe de spus despre perioada respectivă dar, evident, nu e momentul acum. Pot spune însă că mi-a afectat pregătirea pentru examenele de bacalaureat și am luat o medie aproape de 8.

Rep.: Ați urmat o facultate la UBB din Cluj – Napoca. Aveți o amintire de neuitat?

M.P.: Da, am absolvit mai întâi Jurnalistica la Tîrgu-Mureș, apoi am ales o altă facultate la Cluj. M-am autosusținut, fiind angajat redactor al cotidianului ,,Cuvântul liber” și colaborator al Studioului teritorial de Radio Tîrgu-Mureș. Munceam, studiam și făceam naveta la Cluj – Napoca. De multe ori, mergeam cu trenul la prima oră, aveam cursuri de la 9 dimineața, dar trenul ajungea la Cluj pe la 7. Stăteam în sala de așteptare a gării și citeam sau studiam cursuri. Era plină de oameni fără adăpost care dormeau în sala de așteptare. Sala supraaglomerată, un miros general greu, și sărmani care dormeau în picioare sforăind, sprijiniți pe caloriferele mai înalte. Asemenea realități m-au marcat emoțional profund și mă fac adeseori să mă rușinez de faptul că în codul genetic al existenței noastre suntem, poate, uneori egali în naștere, dar sigur egali doar în moarte, restul e ceea ce majoritatea denumește că pe o damnare: destin.

Rep: De ce ați ales specializarea Antropologie, Filosofie?

M.P.: Nu m-am mulțumit niciodată să accept formule de genul ,,crede și nu cerceta” sau ,,așa trebuia să fie”, fatalisme privind existența noastră. Îmi place să cercetez și să analizez cunoștințele axiologice prin filtrul propriei judecăți și putințe de a percepe. Cu toții suntem unici în cugetare și percepție prin raportare asupra lumii și avem nevoie de curajul de a ne descoperi!

Rep.: Ce sport practicați? Ce sport vă place?

M.P.: Mă cotropește sportul exersării minții. Fizic nu am răgazul necesar pentru sport. Prefer să-l convertesc în citit sau scris. Nu am fost niciodată pătimaș în susținerea vreunei echipe, deși întotdeauna e o plăcere să mă deconectez urmărind o competiție sportivă.

Rep.: Cum decurge o zi din viața prefectului Marius Pașscan?

M.P.: E complicată, tumultoasă. Vă invit când doriți să petreceți o astfel de zi alături de mine și o veți putea percepe că atare.

Rep.: Copil fiind, cum v-ați imaginat anul 2000?

M.P.: Întotdeauna am visat la o lume mai bună. Mi-am imaginat bunăstare, oameni veseli, bucurie, înțelegere, îndestulare și pace. Am fost întotdeauna un idealist…

Rep.: Ce mașină conduceți? Preferați o mașină mică sau de teren?

M.P.: Nu prea conduc, având șansa să am șofer și mașină de serviciu. În timpul liber, prefer să-mi las să șofeze soția. Îmi las mintea să hălăduiască liber, neconstrâns de atenția la șofat. Nu am o preferință în privința mașinilor, dar mă preocupă să fie sigure din punct de vedere tehnic.

Rep.: Aveți o mâncare preferată?

M.P.: Sunt un gurmand. Mănânc nepretențios bucate bine gătite.

Rep.: Care sunt cele trei lucruri fără de care nu plecați de acasă?

M.P.:,,Omnia mea mecum porto” spunea filosoful Bias, adică ,,tot ceea ce am duc cu mine”… Nu am tabieturi în privința plecărilor de acasă. Depinde de situație, de la caz la caz.

Rep.: Vă ajung cele 24 de ore pentru câte aveți de făcut într-o zi?

M.P.: Niciodată nu am suficient răgaz pentru câte îmi doresc să fac. Dar sunt riguros în stabilirea priorităților.

Rep.: Cum vi se pare Tîrgu-Mureșul?

M.P.: Nu l-aș putea schimba și nu aș trăi în niciun alt oraș din lume. Este axis-mundi al meu.

Rep.: Dacă ați uitat ceva pe masă, va întoarceți din drum?

MP.: Da, nu sunt superstițios.

Rep.: Cum ați ajuns la poezie?

M.P.: Face parte din sufletul meu, e un ,,virus” creativ al existenței mele. E acolo și mă împlinește într-o genetică divină.

Rep.: Credeți în vise? În gândirea pozitivă?

M.P.: Cred în vise dar nu într-un registru mistic. Cred în visele tangibile care ne călăuzesc ființa și pe care ni le asumăm conștient, deliberat.

Rep.: Unde ați fost în vacanță?

M.P.: Pe litoralul românesc, la Mamaia.

Rep.: Ce citiți, ce muzică ascultați?

M.P.: Citesc multe cărți de specialitate. În ultimii ani nu am reușit să mai parcurg beletristică, neavând răgazul necesar pentru un astfel de răsfăț. Muzică, de regulă cea difuzată de postul de radio ,,Național”, pe care îl ascult în timp ce mă deplasez cu autoturismul.

Rep.: Dacă ați avea o bagheta magică, ce ați schimba în lumea noastră?

M.P.: Aș elimina răul sub toate formele sale. Mecanismul reglator, raportul de forțe dintre bine și rău este, adesea și parcă tot mai des, dezechilibrat. În plan ideal, fără de rău, binele suveran ne-ar configura un eden terestru. Un rai al frumosului absolut din ființele noastre.

Rep.: Care ar fi întrebarea la care ați avea răspunsul, dar nu v-am intrebat?

M.P.: Răspunsuri avem întotdeauna la întrebări care nu ni se adresează vreodată. Nu vă ușurez munca, deci nu vă răspund!

(Interviu pe care l-am realizat în decembrie 2011, cu fostul senator PNL, actualul deputat PMP de Mureș, Marius Pașcan)