Etichete

,


Ce poate simți fiul lui Dumnezeu când poștașul sună de două ori, ca să-i înmâneze o scrisoare de la ANAF?

Prima dată se uită ca vițelul la poarta nouă, apoi începe să studieze plicul, neavând curajul de a-l desface. O fi greșit poștașul adresa. Pare un plic aproape obișnuit. Pe dreapta deasupra gemulețului unde se văd datele „adrisantului”, pe locul timbrului e explicația că transportul s- a efectuat conform contractului numărul din … 2011. Foarte încurajator! Are cei 7 ani de acasă! Pe lângă el, alte două cifre. Apoi dedesubt cu litere mici: Informații despre servicii electronice (SPV). Se mai liniștește omul și cercetează mai departe.

Pe partea opusă a gemulețului, un dreptunghi cât o zi de post, din hârtie lucioasă, de parcă ar fi indigo. Deasupra tronează sigla ANAF și o adresă din Râmnicu Vâlcea! Unitatea de imprimare rapidă! No! Până aici e bine!

Prinzând curaj, omul desface  plicul și…? Nu e somație. Nu e executare silită. Aproape că e o scrisoare de dor! Ministerul Finanțelor Publice se adresează Dragului contribuabil („Dragă contribuabil,”) cu niște cuvinte atent selectate dintre așchiile limbajului de lemn. Dacă aveți răbdare, puteți lua eventual și DEX-ul ca să vă delectați pe cinste. Ce e de făcut de pildă dacă aveți „activități declarative”.

Din textul alambicat discernem că ANAF e intermediarul care urmărește parteneriatul între administrația fiscală și contribuabil. Cum? Simplu. „Prin acordarea unor servicii complete, moderne și accesibile!” Cum altfel decât „printr-o serie de servicii electronice”. Încerc să fac un rezumat din prima parte a scrisorii: ANAF iubește contribuabilul. Și spune: Lăsați contribuabilul să vină la mine. Cu ce să vină? Cu numărul secret cunoscut doar de ANAF și de contribuabil. Numărul e în plicul acela cu mască de indigo. Cu acest număr se poate înregistra contribuabilul în Spațiul Privat Virtual. De ce să se înregistreze? Lunga listă de argumente pro s-ar putea rezuma prin „de ce nu?”, sau „de-aia”. Mai ales că unul dintre argumente se referă la economisirea „consumabilelor tipăririi” și contribuirea „la protecția mediului înconjurător!”

Pe verso găsim și instrucțiunile de accesare a serviciului „Spațiul Privat Virtual”, domiciliat pe siteul ANAF. Și dacă tot a intrat în vigoare legea protecției datelor personale, în această scrisoare nesemnată de nimeni, nedatată i se cere dragului contribuabil să – și dea toate datele de identificare, mai puțin ce număr poartă la pantofi, dar cu adresă de email și număr de mobil. Nu vă mai plictisesc cu explicațiile de ce vi se cer aceste date, doar citez:  „deși poate părea complicat, aceste măsuri de siguranță sunt necesare pentru protejarea informațiilor cu caracter personal și fiscal!”

Trist este că plicul acesta este unul dintre milioanele de scrisori expediate anual de această impremerie rapidă. Unele sunt returnate și distruse la ANAF, altele se pierd, altele îi pun pe drumuri pe contribuabilii care se sperie de plicul negru!  „Pentru aceste 685.570 de plicuri primite retur și, ulterior, distruse, ANAF a achitat CN Poșta Română SA suma de 2.221 mii lei, cheltuială care nu și-a atins scopul”, spune „Raportul anual pe 2016” al Curţii de conturi. Vă mai miră?

(Publicat în Punctul 683)