O anumită firmă de colectare a datoriilor trimite scrisori expediate prin G Pink Post. Spun scrisori, pentru că vorbim de trei scrisori identice, expediate din capitală în aceeași zi. Drumul, fără autostrăzi, e firesc să dureze mai mult, dar în cele din urmă ajunge la destinație, dar nu și la destinatar. Pentru că adresantul e necunoscut! Așa cum procedam pe timpuri, am scris pe plic ”adresant necunoscut” și l-am trimis înapoi expeditorului.

Ce mă șochează din toată povestea asta  este nu atât suma datorată de adresantul necunoscut, ( de altfel destul de consistentă), ci  vechimea datoriei. Nefiind familiarizată cu abrevierile astea, am căutat pe net și am aflat următoarele: datoria provine de pe urma unui contract nerespectat, încheiat cu altă abreviere în anul de grație, țineți-vă bine: 2005, într-o lungă vară fierbinte!

Scrisoarea intitulată ”Propunere finală precontencioasă”cheamă adresantul la achitarea sumei integrale, că de nu…va trebui să plătească și  ”toate cheltuielile rezultate din demararea procesului de executare silită”.

Cum vor reuși oare, dacă în 13 ani nu au reușit să recupereze datoria, deși nici nu e de mirare, dacă nu-i cunosc nici măcar adresa datornicului?