Etichete

, ,


preturile-la-portocale-au-explodat-318885.jpgLa orele amiezii, într-o toamnă însorită, pe bulevardul cel intens circulat. Am venit pe jos, de mână cu mama, coborând un deal abrupt ce continuă drumul între cele două cimitire, pe dreapta cel reformat, iar pe stângă cel catolic.

Pe bulevard, imediat la colțul străzii, un magazin atipic pentru vremurile noastre. Nu avea cum să nu fie magazin de stat, totuși găseam acolo marfă ce nu prea vedeai zilnic în alte părți. Intru și cumpăr câteva portocale, mari, aurii ce râd parcă în soare.

Ne îndreptăm, povestind și zâmbind mulțumite, spre parcul în capătul căruia e blocul. Sus, la etajul trei, cu geamul spre parc e garsoniera noastră. Urcăm în casa scărilor iluminată de câte un bec chior, care se vor  stinge și ele pe la șase seara, pentru că statul face economie.

Casa scărilor nu are geamuri, urci și cobori cu mâinile agățate de balustrada de pe care pe alocuri lipsește deja învelitoarea de plastic. Nu vezi nimic, de aceea e bine să vorbești, să fluieri sau să fredonezi un cântec, chiar dacă ești singur, ca să nu dai peste un alt muritor de rând care hălăduiește înaintea ta. Ca să evităm asemenea aventuri, pe cât posibil, evităm circulația între orele șase și șapte, cât durează ”pana de curent programată”.

După ce își trage sufletul, mâncăm ceva, mamei niciodată nu-i e foame, dar cafeaua n-o refuză. Apoi se grăbește să plece înainte de ora șase. Suntem doar noi, ca între fete.Jumătatea mea n-a venit încă din aplicație. Flash! La orele amiezii, într-o toamnă însorită, pe bulevardul cel intens circulat. Flash!La orele amiezii, într-o toamnă însorită, pe bulevardul cel intens circulat. Flash! Flash! Ori de câte ori vreu s-o văd pe mama zâmbind! Flash! Flash!