Ne cățăram pe rând pe câte o cărămidă ca să ajungem la fereastra acoperită cu un grilaj de fier și băteam în geam ca să ne deschidă. Cele două fete închise în casă, nu s-au lăsat rugate prea mult și-și abandonau caietele de temă intrând în joc. Bețigașele și volănașele puteau să mai aștepte!

-Bună ziua! Aveți bomboane de pom?

-Bună ziua! Da. Câte doriți?

-Două vă rog!

Vânzătoarea lua bomboanele din pom și ni le dădea printre gratiile geamului.

-Mulțumesc! La revedere!

-La Revedere! Mai poftiți pe la noi!- spunea politicoasă vânzătoarea, vrând să închidă fereastra.

Numai că un alt copil se cățăra pe cărămidă și scena se repeta aidoma și cu toată seriozitatea. Cumpărătorii stăteau la rând, vânzătoarele culegeau de zor bomboanele de salon roze, parfumate, învelite în hârtie fină de mătase albă cu marginile franjurate și acoperite cu staniol colorat, strălucitor. Au reușit să golească bradul până unde ajungeau fetele ridicându-se pe vârfurile picioarelor. Globuri, bomboane, betele, de toate am cumpărat! În loc de bani dădeam câte un creion, un nasture, o radieră, o nucă…sau nimic.

Apoi veneau părinții fetelor de la muncă și ne stricau joaca. Văicăreli, ”ce-ați făcut cu bradul, cine a spart globul, închide geamul”…mai auzeam în timp ce părăseam terenul cu viteza luminii!

.