Apartamentul cu trei camere e iluminat ca un vas de croazieră. E greu până urcăm patru etaje, dar odată ajuns la ușa recuperată contra cost de pe șantierul din zonă, e altă viață. Liftul nu există deocamdată decât în proiectul constructorului. Ne-au adus ușa de fier, e rezemată de perete, chiar lângă ușa noastră, acoperind pe jumătate hăul ce mă îngrozește la gândul că doar un pas greșit ne desparte de o tragedie!

Am rezolvat hârțogăria pentru a fi în rând cu lumea. Avem dreptul la alimente, după ce două săptămâni cu banii în mână puteam să murim de foame! Am comis greșeala de a dezgheța frigiderul, bătrânul Fram, într-o sâmbătă seara, înainte de a pleca în vizită la Giugiu, pe strada Glicinelor, destul de aproape de noi, cu gândul că dimineața cumpărăm alimente proaspete. Nu ne-am grăbit acasă, ne-am simțit bine la prietenii noștri. Giugiu, proaspăt tătic și el, cu ceva vechime mai mare totuși, și-a etalat știința culinară pregătindu-ne din porția lor de carne pe noiembrie niște șnițele extraordinare. Atât de subțiri de am fi putut vedea prin ele până la …Viena, dacă nu ar fi fost date prin pesmet și ouă. Tot din porție, dar și din cele pe care a reușit să le cumpere rezistând eroic la o luptă de stradă în spatele blocului, unde șerpuia o coadă exemplară, câteva ore, abia când s-a zvonit că se gată ouăle, atunci a izbucnit o luptă corp la corp, ba unii au trecut și la violențe aruncând în toate părțile cu navetele de plastic. Nu știm cum a reușit, dar a făcut rost de un cofrag de ouă!

Duminică dimineața a venit dușul rece! Tovarășul cu alaiul a trecut pe la magazinele umplute cu marfă peste noapte. Vitrinele erau pline cu mezeluri, salam Victoria, parizer, slănină, șuncă presată, roți de cașcaval, batoane de brânză topită…Numai că nimic din toate astea nu puteam cumpăra, neavând buletin de București!

Cu banii în mână, ne uitam ca vițelul la poarta nouă! Au fost două săptămâni de neuitat! Iarna nu prea era mare lucru de găsit în piață. Unt, mezeluri, brânzeturi, zahăr, făină, ulei, carne…numai cu buletin de București!

Am rămas să ne descurcăm cu ce aveam în cămară! Inventivitatea mea a fost pusă la grea încercare! Am făcut prăjitură din făină de porumb de ne-am săturat pentru zeci de ani!

Dana, o prahoveancă frumoasă, măritată cu oacheșul pilot buzoian cu care aveau doi copii, un băiat și o fată și care nu se jena s -o înșele la tot pasul, ne mai ajuta cu câte un aliment. Cepele de apă de la Buzău vor rămâne de pomină peste ani și ani!

Am luat cartela și ne-am dus după porția de alimente. Mare mi-a fost mirarea când am văzut diferența între porția de capitală și ce primeam noi în provincie!O jumătate de pachet de unt, adică 100 de grame de persoană pe malurile Dâmboviței au crescut la două pachete întregi de persoană!