Etichete

, , ,


De fiecare dată am în față un text nou, pe care-l pot diseca, sau ”ciopârți” (cum zic unii) refăcând materialul clientului de nu-l mai recunoaște. (Fără să deformez informația!) Unii sunt mulțumiți și chiar îmi mulțumesc, fiecare după pricepere, dar sunt și supărăcioși, care țin morțiș la ”capodopera lor.”

Am mulți ani de antrenament în descifrarea textelor. Editarea (și ) asta înseamnă. De multe ori trebuie să ghicesc ce a vrut să spună autorul? Cunoașteți povestea virgulei. ”Să mâncăm, copii!” Nu-i același lucru cu ”Să mâncăm copii!” Și asta e doar una dintre enigmele pe care încerc să le deslușesc. Citind zilnic câteva texte, ajung să recunosc autorul după stil, după topica folosită ori după greșeli. Și n-am cum să evit: ajung antipatică!

Mai ales când descopăr părțile plagiate! Și dau și linkul omului, să vadă de unde a copiat. Că poate a uitat!Chiar și la un text la prima lectură sesizez diferența de stil între textul original și cel furat! Cum să mă fac iubită?

S-a întâmplat că am pierdut vremea cu un text mediocru ( calificat astfel cu bunăvoință) în care esențialul era ascuns cu grijă părintească, învelit în clișee, îmbârligături, vorbe goale, lipsite de logică. E vina mea că nu am ascultat vocea interioară care-mi spunea că prejudecata de astă dată n-ar fi prejudecată. Chiar trebuia să mă aștept la asta, văzând din ce zonă politică venea textul.

Dar nu mi-am ascultat instinctul și m-am apucat de lucru cu mare entuziasm, văzând din câtă mizerie trebuie să scot perla. Și am reușit să-i dau forma și mai ales rolul textului pentru care a fost compus.

Nu m-am gândit că un afon nu poate deosebi sunetul fals!

A trebuit să recunosc încă odată ( din păcate) că firul logic al unei relatări e pasăre rară! Chiar și în cazul unor meserii care nu știu cum se poate practica fără gândire limpede, logică!

Pe scurt: așa cum se întâmplă, când afonul vrea să cânte, vrea pe scenă la oră fixă, se agită și scoate peri albi cui i se oferă să-l ajute.

A ajuns și la mine. După ce i-am explicat – spre binele lui- care-i treaba cu noul text pe care bineînțeles nu-l recunoștea, mai avea și intertitluri, vezi Doamne, părea să fi înțeles. Mi-a și mulțumit pentru asta. Dar la poză nu mai era chip! Din poză pe înalt, ar fi vrut să-i fac o poză cum a văzut el undeva într-un alt articol… Asta a fost apogeul, dar mi-am păstrat răbdarea.

Totuși picătura ce a umplut paharul a venit cu indicația de a șterge toată povestea, din cauza reclamațiilor: omul se voia mic și gras, fiind înalt și slab!

Am executat indicația. Pe site a apărut apoi varianta needitată…poza cu fruntea tăiată, dar aranjată să pară pe lat!

De asta îmi place să editez!