Nu zic, ca să mă laud, dar am trăit într-o casă în care existau, de când mă știu, tot felul de aparate care funcționează pe bază de curent electric de la priză, baterii sau acumulatori.

În mod normal nu ar trebui să-mi creeze probleme nimic din categoria obiecte de uz casnic și electronice. Teoretic. Dar practic?

Căci nu eu am inventat zicala ”Teoria-i teorie…” De pildă invenția respectabilului Mr. Bell.

Bineînțeles a trecut prin câteva modificări de la varianta originală! Vorba aceea a lui Nea Iancu: Să se revizuiască! Primesc! Dar să nu se schimbe nimic! Să se revizuiască! Primesc! Dar să se schimbe pe ici pe colo, în părțile esențiale! Și s-a schimbat, în părțile esențiale.

Așa că ți se face capul calendar și părul măciucă, până reușești să te descurci în tehnicile astea de ultimă oră!

De pildă vrei să trimiți un fax. Ai două telefoane, unul alb și altul negru. Cel alb dacă sună și cere ton de fax, faci transferul pe cel negru, apeși un buton după ce sună adecvat și merge treaba.

Dacă vrei să ceri tu un ton de fax, iar e simplu. Sună și ți se va da.

În schimb, dacă vrei să mergi pe scurtătură, abia atunci dai de dracu!

Formezi pe telefonul negru un cod, destul de lung ca să-ți pună mintea la contribuție, apoi numărl de fax și după ce sună și dacă ai pus corect ”docomentu” ai șanse ca la a treia încercare să ai și ton, și linie liberă și ”docomentu” să fie fixat corect în aparat!

Că de ce să nu le complicăm dacă se poate și simplu, nu -i așa?

Și ce-și închipuie tehnica asta ? Nu știe că dacă nu ne omoaără ne face mai puternici?

(Opinia mea decupată dintr-un ziar din octombrie 2007- din epoca de piatră a telecomunicațiilor)